Avortul spontan reprezinta expulzarea embrionului sau fatului din uter intr-un stadiu al sarcinii in care acesta nu poate supravietui in mod independent.
Conform definitiei oferite de OMS, acest prag sub care embrionul sau fatul nu pot supravietui este de cel mult 500 g, ceea ce corespunde unei varste gestationale de 20 –22 saptamani.
Prin urmare, avortul spontan reprezinta pierderea neprovocata a fatului inainte de a 20-a saptamana de sarcina.
Se estimeaza ca 15% din sarcini sfarsesc prin avort spontan. Din acestea, peste 80% din cazuri se produc in primele trei luni de sarcina. Mult mai rar, pierderea spontana a sarcini are loc dupa a 20-a saptamana de sarcina.
Unele avorturi spontane au loc inainte ca femeia sa realizeze ca este insarcinata. Aproximativ 15% din ovulele fertilizate sunt expulzate inainte ca nidatia (implantarea) oului sa aiba loc. Odata ce bataile cordului fetal pot fi detectate intr-o anumita sarcina, riscul de avort spontan scade sub 5%.
Termenul de „avort iminent” descrie situatia in care o femeie prezinta semnele unei posibile pierderi ale sarcinii (sangerari uterine, de exemplu), dar fatul este inca in viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu