OFERTE LITORAL 2009

Oferte turism

joi, 27 decembrie 2007

Dieta Monica Anghel

Dieta Monica Anghel

Vointa, sport si un regim alimentar disociat - reteta cu ajutorul careia Monica Anghel spune ca a slabit 20 de kilograme in cinci luni. "Am mancat trei zile carne, trei zile fructe si legume si alte trei zile branza si lapte.

Am combinat regimul cu ore de masaj si putin sport" declara aceasta.

Vedeta ii sfatuieste pe cei care au de gand sa se apuce de Dieta Monica Anghel sa combine zilele de carne cu mult suc de lamaie. "Chiar daca se poate folosi carne de orice fel, inclusiv mezeluri, sunt niste zile foarte plictisitoare, mai ales ca sunt primele". Carnea, spune aceasta, trebuie consumata fiarta sau preparata la gratar; prajelile sunt interzise.

Printre legumele si fructele interzise se afla cartofii, mazarea, fasolea uscata, bananele, strugurii, perele, fructele confiate, semintele, fisticul si alunele. In zilele de branzeturi si lactate pot fi consumate produse de orice fel. Pe toata durata - Dieta Monica Anghel sunt interzise dulciurile, alcoolul si bauturile carbogazoase. Pentru ceai si cafea se foloseste zaharina, iar pentru salate, uleiul de masline.

Monica ii sfatuieste pe toti cei care au de gand sa tina Dieta Monica Anghel sa isi faca mai intai un set de analize si sa ceara sfatul nutritionistului.

Cantareata ii avertizeaza pe cei ce vor sa ii urmeze exemplul sa se pregateasca psihic pentru ca, in primele zile, se vor simti slabiti, iar tentatiile vor fi mari. "La sfarsitul celor cinci luni de Dieta Monica Anghel , vor constata insa ca a meritat efortul

miercuri, 26 decembrie 2007

TRATAMENTUL CELOR MAI INTALNITE INFECTII

Infectii locale colectate (abcese, flegmoane, empieme). inainte de colectare se recomanda comprese umede, antalgice, antiinflamatorii minore (nu fenilbutazona si corticoizi!). Antibioticele sunt uneori inutile, chiar periculoase, deoarece, sub o aparenta vindecare, infectia persista.

Agentul patogen trebuie izolat din focarul septic - uneori din sange (hemocultura) alteori din urina (urocultura). in unele cazuri localizarea infectiei sugereaza germenul: abcesele dentare -
Str. viridans, stafilococi anaerobi; limfangitele - streptococ beta-hemolitic; abcesul de prostata - colibacil, gonococ, enterococ, proteus, piocianic. in infectiile colectate, evacuarea si drenarea puroiului sunt obligatorii. in infectiile dentare, alaturi de Tratamentul local, se administreaza antibiotice active asupra germenilor de supuratie si anaerobi(peniciline, oxacilina, ampicilina, eritromicina), cefaloridina. in infectiile streptococice penicilina este antibioticul de electie, in cele stafilococice este necesara antibiograma.

Infectiile genitale (anexite, metrite, perimetrite, pelviperitonite, infectii puer-perale) sunt provocate de streptococ, stafilococ - adesea de spital, colibacil, ente­rococ, bacterii anaerobe, proteus, piocianic etc. Alegerea antibioticului trebuie facuta in functie de germen (daca poate fi izolat).

Avortul incomplet, chiar daca nu se ivesc semnele infectiei, trebuie tratat ca un avort septic. Infectiile puerperale sunt frecvent provocate de stafilococi rezistenti la antibiotice, anaerobi, bacili gram-negativi. Simptomatologia este stearsa, uneori ignorata de bolnava, debutul fiind prin septicemie. De aceea, in starile septice la femei este obligatoriu si examenul genital. in infectiile cu stafilococ de spital (rezistent) sunt indicate doze mari de oxacilina in asociere cu penicilina, streptomicina, kanamicina sulfat sau gentamicina.

Infectia urinara (I.U.) este astazi una dintre cele mai frecvente. Cauzele sunt numeroase, dar la femei in principal domina cistita cronica, la barbati prostatita cronica si, la ambele sexe, litiaza urinara, mai ales litiaza infectata cu proteus. Diagnosticul este clinic, dar mai ales bacteriologic, leucocituria peste 5 000 de elemente/mm3/min. (proba Addis-Hamburger) si bacteriuria peste 100 000/ml (proba Kass) certificand infectia urinara. in cazul identificarii unor germeni patogeni, antibiograma este obligatorie. Se prescriu antibiotice care se elimina in forma activa prin urina, fiind excluse deci cloramfemicolul, novobiocinul (Nivecin) etc. Se tine seama si de pH. La un pH acid sunt active penicilinele naturale si semisintetice, acidul nalidixic (Negram) si nitrofurantoina; pH-ul alcalin sporeste eficacitatea kanamicinei sulfat si a gentamicinei. Eritromicina este activa la pH cu o valoare ce depaseste cifra 8. in infectia urinara acuta domina B. coli, Proteus, enterococul, rar stafilococul; in cea cronica, Proteus, Klebsiella, piocianicul.

Ca masuri generale se recomanda: consumarea frecventa si din abundenta a lichidelor, golirea completa a vezicii dupa fiecare mictiune, igiena perineala stricta, tratarea vulvovaginitelor (in cazul femeilor), a constipatiei si cauzelor favorizante (diabet etc).in formele grave se administreaza antibiotice majore: ampicilina, cefalexina, gentamicina, colistina, kanamicina sulfat. in formele mai putin grave: sulfamide (neoxazol, sulfametin, nitrofurantoin, acid mandelic, cicloserina, urovalidon, cotrimoxazol, acid nalidixic).

Se recomanda asocierile sinergice: ampicilina + kanamicina sulfat, ampicilina + gentamicina, combinatii de sulfamide sau cotrimoxazol.

Nu se prescriu penicilinele si sulfamidele la alergici; streptomicina, kanamicina sulfat, gentamicina, sulfamidele, Septrinul, nitrofurantoinul - la gravide, in insuficienta renala antibioticele se pot cumula, crescandu-si toxicitatea. Este necesara evaluarea insuficientei renale prin clearance-ul la creatinina. Se prefera antibiotice netoxice: oxacilina, cefalotina, rifampicina. Fiecare germen are o sensibilitate caracteristica fata de anumite antibiotice.

Astfel, enterococul este sensibil la ampicilina si la asocierea penicilina-streptomicina; Proteus-ul la ampicilina, cotrimoxazol, Klebsiella - la gentamicina sau colistina; piocianicul - la gentamicina, colimicin, carbenicilina. in pielonefrita acuta se incepe Tratamentul cu kanamicina sulfat (6 zile, 1 g/zi), urmata de ampicilina (14 zile, 1,5-2 g/zi) si in continuare, cuacid mandelic, nitrofurantoin, sulfametin, neoxazol (Sulfizol), dupa caz. Pentru anu pierde momentul interventiei, in puseul acut sever se fac toate examenele, sehidrateaza abundent bolnavul, se impune repausul la pat si se administreaza Sulfametin sau cotrimoxazol.

Daca infectia persista, dupa 48 de ore se administreaza antibioticul eficace stabilit de antibiograma, acidifiindu-se urina. Tratamentul dedurata poate fi continuu timp de 1 - 3 luni (nitrofurantoin, 50 - 100 mg/zi; acidnalidixic (Negram), 0,5 - 1 g/zi; sulfamide, 0,5 - 1 g/zi sau discontinuu (10 - 20 dezile pe luna), alternand 1-2 produse si acidifiind urina cu Metenamin, Hexamin)sau acid mandelic. Totusi, de multe ori, antibioticele nu pot inlocui unelechimioterapice: acid nalidixic (Negram), nitrofurantoin, sulfamide, cotrimoxazol.

Infectii digestive (gastrite acute, gastroenterite, colite, enterocolite, diaree acuta,dizenterie). in majoritatea infectiilor digestive, cu exceptia celor specifice, suntsuficiente regimul alimentar, rehidratarea orala sau intfavenoasa, terapiasimptomatica asociata cu antiseptice intestinale: Saprosan, Mexaform, Intestopan.

De regula antibioticele nu sunt necesare. Cauzele sunt numeroase: excese alimentare,cauze alergice, diskinezii, tulburari secretorii, intoleranta alimentara, infectii sautoxiinfectii alimentare (salmonele, stafilococi, streptococi, proteus, piocianic, coli,anaerobi, enterococ etc).

Cand sunt necesare antibioticele, se recomanda aceleacare se concentreaza in lumenul intestinal: streptomicina, neomicina, colistina,sulfamide insolubile (salazopirina). in enteritele stafilococice (comune, dar grave),care apar dupa Tratamente mai indelungate cu antibiotice (scaune apoase, frecvente,de tip holeriform, fenomene toxice, colaps uneori) se administreaza oxacilina,cloxacilina, eritromicina, rifampicina, kanamicina sulfat. in aceste cazuri masurileimportante constau in sterilizarea purtatorilor sanatosi si evitarea abuzului deantibiotice. in formele clinice grave se aplica metoda triplei asocieri in doze mari:penicilina, oxacilina, kanamicina sulfat. in dizenteria bacilara, pe langa repaus, regim si Tratament simptomatic, este necesara administrarea unor antibiotice sauchimioterapice pe perioade scurte: tetraciclina 2 g - 3-4 zile; cloramfenicol 2 g/zi(rezervat numai cazurilor de exceptie); de asemenea sunt recomandate antisepticeintestinale (cu acelasi procent de bune rezultate): Saprosan sau Intestopan -12 tabletein prima zi si 8 in urmatoarele 2 - 3 zile; Mexaform in doze pe jumatate; in formelerebele, asocierea de streptomicina sau neomicina cu tetraciclina si o sulfamida.

Abuzul de antibiotice poate provoca si enterite cu Candida albicans. in febra tifoida! sunt eficiente cloramfenicolul, ampicilina sau Septrinul. in holera se recomanda, in principal, reechilibrarea masiva hidroelectrolitica si secundar, administrarea de) tetraciclina, cloramfenicol, cotrimoxazol. in dizenteria amibiana se administreaza derivati de chinoleina (Mexaform, Vioform), metronidazol, tetraciclina.Nu intotdeauna este posibila antibiograma. in aceste cazuri rationamentul clinic este decisiv. Astfel, in fata unui bolnav care a mancat in ajun prajituri cu crema si care prezinta colici abdominale, varsaturi, scaune lichide abundente, verzui, putem banui o salmoneloza sau o stafilococie. Alaturi de regim si rehidratare, sunt utile antisepticele intestinale. La un bolnav cu scaune lichide, cu stare generala buna si afebril, se recomanda regim, repaus, Tratament simptomatic, eventual antiseptice(intestinale. in concluzie, abuzul de antibiotice trebuie proscris, acestea fiind rezervate/ numai cazurilor total justificate.

Infectii acute ale cailor respiratorii. Majoritatea acestora sunt de origine virala, ( deci antibioticele sunt inutile, chiar daunatoare, administrarea acestora favorizand selectionarea unor germeni rezistenti, combaterea suprainfectiei bacteriene cu tetraciclina, ampicilina, cotrimoxazol nu este necesara, decat in situatii cu totul deosebite.

Infectiile micotice (candidozele) apar la bolnavii tarati si la cei tratati cu anti­biotice cu spectru larg si beneficiaza de spalaturi cu solutii slabe de bicarbonat, aplicatii locale de stamicin (drajeurile nu pot fi active decat in candidoza intes­tinala), de derivati de oxichinoleina (Saprosan, Intestopan) sau atingeri locale cu amfotericinaB.

Infectia carbunoasa (antraxul): Tratamentul de electie este cel cu penicilina(1 600 000 - 3 000 000 u.i); serul anticarbunos este inutil si depasit.Infectia gonococica raspunde fa Tratamentul cu penicilina, eritromicina, rifampicina, streptomicina sau tetraciclina. in gonocociile acute se aplica, uneori, Tratamentul de soc ultrascurt: bolnavul ingereaza in fata medicului, in cateva minute, 1 g tetraciclina sau 1 - 2 g rifampicina, sau 1,5 - 2 g eritromicina. Penicilina poate masca, uneori, o eventuala infectie luetica concomitenta.Actinomicoza beneficiaza de interventia chirurgicala si de terapia cu antifungice, penicilina sau cotrimoxazol.

Angine si amigdalite. Fara a fi obligatoriu, anginele rosii (eritematoase) sunt virotice, iar cele albe (pultacee), bacteriene. Bacteriile incriminate cel mai frecvent sunt: streptococul, stafilococul, pneumococul, bacili gram-negati vi, anaerobii etc. in anginele virotice nu se recomanda antibiotice. in cele micotice se administreaza nistatin (stamicin), in pulbere fina sau suspensii, care se mentin un timp in gura. in anginele bolilor de sange (agranulocitoza, leucbze) cu suprainfectie bacteriana sunt obligatorii antibioticele (penicilina etc, dar nu cloramfenicol sau sulfamide). in angina difterica, alaturi de Tratamentul specific, se administreaza eritromicina, ampicilina, cefaloridina sau tetraciclina. in angina fuzospirilara se recomanda penicilina V (tabletele se sug, fara a le sfarama sau zdrobi) sau penicilina G i.m. in angina streptococica penicilina constituie Tratamentul de electie (penicilina G -1 000 000 u.i./zi in doze egale la 3 - 4 ore, timp de 10 -12 zile).

Angina streptococica poate fi punctul de plecare al nefritei in focar, glomerulonefritei acute, reumatismul , articular acut. De aceea, profilaxia infectiilor strecptococice este obligatorie si se face tot cu penicilina: benzatilpenicilina.

Bronsite - bronhopneumonii - pneumonii. Bronsitele cronice se complica in timpcu emfizem pulmonar, cord pulmonar cronic si astm bronsic. De aceea Tratamentul infectiei trebuie corect instituit cu tetracicline, ampicilina sau cotrimoxazol. Limitarea la Tratamentul pe timp indelungat, cu antibiotice si chimioterapice trebuie evitata. In bronhopneumonii germenii obisnuiti sunt: streptococul, pneumococul, stafilococul de spital, enterococul, colibacilul, hemofilul, proteusul, piocianicul, klebsiellele. in functie de antibiograma (este dificila izolarea germenului din sputa), se instituie Tratamentul cu penicilina, ampicilina, cotrimoxazol etc. Nu se recomanda Tratamentul de rutina cu streptomicina sau rifampicina, deoarece acestea pot masca o infectie tuberculoasa. Tratamentul pneumoniilor este similar. Daca nu se poate stabili diagnosticul etiologic, se instituie Tratamentul cu tetraciclina, ampicilina, penicilina sau cotrimoxazol; in celelalte situatii, Tratamentul trebuie sa tina seama de germenul caruia i se adreseaza.

Pentru pneumococ si streptococ se recurge la penicilina G: 2 - 6 milioane u.i./zi, administrate la 4 - 6 ore, timp de 4 - 8 zile; la eritromicina, in caz de alergie la penicilina: 2 - 3 g repartizate in 4 prize, timp de 4 - 8 zile (sunt indicate aceleasi doze in cazul tetraciclinei); se mai recurge la cotrimoxazol: 4 comprimate/zi, timp de 4 - 8 zile; de asemenea, la sulfametinin cazul depistarii unui Haemophilus (hemofil, cum s-a transcris fonetic mai sus); ampicilina oral 2 - 4 g timp de 8 -10 zile, tetraciclina, cloramfenicol, eritromicina; pentru Klebsiella - streptomicina sau kanamicina sulfat 1 g/zi, gentamicina 150 mg/zi, timp de 10 - 12 zile, in cazul stafilococului - doze maxime de penicilina, eritromicina, meticilina, oxacilina, cefaloridina, administrate timp de 10 - 30 de zile; bacililor gram-negativi le sunt destinate ampicilina, cefalosporina, streptomicina, kanamicina sulfat, gentamicina, polimixina, Septrinul, sulfisoxazolul, administrate pe o perioada de 8 - 30 de zile; pentru micoplasme - eritromicina, tetraciclina, in cazul febrei Q - tetracicline sau cloramfenicol; in ornitoza-psitacoza - tetraciclina, streptomicina, cotrimoxazol.

Examenul radiologie precizeaza adeseori etiologia (tuberculoza pulmonara, pneumonie pneumococica, stafilococica, febra „Q", pneumopatia atipica primara, ornitoza, adenoviroza pulmonara); examenul sputei permite identificarea unei tuberculoze sau a unui neoplasm.

Pneumoniile repetate, mai ales la nivelul aceluiasi segment, evoca un neoplasm, cele cu exsudat - o pneumonie bacteriana, iar cele interstitiale - o pneumonie nebacteriana (virotica, cu rickettsii sau cu micoplasme). Exista si forme mixte. in pneumoniile acute, in care etiologia nu se poate stabili, se poate incepe Tratamentul cu tetracicline, active fata de majoritatea germenilor.

Bruceloza acuta beneficiaza de un Tratament asociat: tetraciclina (2-3 g/zi) + streptomicina (2 g/zi timp de 7 zile, apoi 1 g timp de 10 - 20 de zile); la aceasta asociere se poate adauga eventual si cotrimoxazol (4 g/zi).Colecistitele reclama, dupa caz, Tratament chirurgical si medical antispastic si antiin-fectios. Germenii cel mai frecvent intalniti sunt colibacilul, enterococul, klebsiellele, salmonelele, stafilococul, streptococul, piocianicul, iar antibioticele indicate: ampicilina, penicilina, eritromicina, novobiocina, tetraciclina, rifampicina. Administrarea prin intermediul sondei, direct in duoden, nu este superioara celei orale.

Endocarditele bacteriene. Tratamentul antibiotic este decisiv, daca este instituit precoce si adaptat la sensibilitatea germenului. Deoarece boala este grava si diagnosticul precizat de obicei tardiv, in toate valvulopatiile congenitale sau reumatismele insotite de stare subfebrila se vor face 4-6 hemoculturi in primele 24 - 48 de ore, pe medii diferite. Se asociaza penicilina G (4 - 8 milioane u.L/zi) cu 1 - 2 g streptomicina (4 prize), 1 g kanamicina sulfat sau 200 mg gentamicina. Calea de administrare este perfuzia i.v., continua sau mixta (2-3 perfuzii i.v., 3 injectii i.m. si 3 - 4 administrari orale/zi).

Durata: minimum 6 saptamani. in caz de alergie la peniciline, se poate incerca desensi­bilizarea prudenta, acoperita cu corticoizi. Endocarditele cu streptococ beta-hemolitic necesita un Tratament mai scurt, cele cu Str. viridans, unul mai prelungit. Formele cuenterococ sunt mai grave (necesita asocieri de ampicilina sau penicilina cu gentamicina,1 kanamicina sulfat sau streptomicina).

Formele cu stafilococ penicilazo-pozitiv suntmai grave ca cele penicilazo-negative si beneficiaza de oxacilina (6-8 g/24 de ore),( meticilina (8-16 g/24 de ore), cefalosporina (4-6 g/24 de ore), fucidina, vancomicinasau rifampicina. Formele cu piocianic sunt foarte rezistente la Tratament.

Erizipelul raspunde bine la sulfamide si in special la penicilina.in febra recurenta, se administreaza penicilina.Gripa nu beneficiaza de antibiotice si nici de Polidin, acestea putand fi chiar dauna­toare. Profilactic, se poate utiliza vaccinul antigripal sau Amantadina.

Lambliaza, se trateaza cu metronidazol (Flagyl) (500 -1 000 mg/24 de ore).Lepra se trateaza cu sulfone, cotrimoxazol, Fanasil, streptomicina sau kanamicina sulfat.Limfogranulomatoza inghinala benigna se trateaza cu sulfamide sau cu tetracicline.

Meningitele sunt boli grave produse de virusuri, fungi, leptospire, spirochete, bacterii si protozoare. Bacteriile frecvent incriminate sunt: meningococul, streptococul, stafilo­cocul, enterococul, hemofilul (Haemophilus), colibacilul, salmonelele, proteusul, piocia­nicul, bacilul Koch. Tratamentul este complex: sedative, rehidratare, combaterea socului si antibiotice. Data fiind gravitatea bolii, se instituie lainceput un Tratament prezumptiv, continuandu-se chiar de a doua zi, pe baza examenelor de laborator. in meningitele cu meningococ, streptococ sau gonococ se administreaza timp de 5 - 10 zile penicilina, ampicilina, sau cotrimoxazol. in formele cu pneumococ sau enterococ - penicilina sau ampicilina in asociere cu cotrimoxazol si streptomicina sau kanamicina sulfat; hemofilul raspunde la ampicilina asociata cu streptomicina sau kanamicina sulfat; meningitele cu colibacil se trateaza cu ampicilina + streptomicina (kanamicina sulfat sau gentamicina); cele cu piocianic - cu asocierea de polimixina (Colistin), gentamicina sau carbenicilina + kanamicina sulfat; formele stafilococice raspund la asocierea penicilina+oxacilina+ kanamicina sulfat. Tratamentul dureaza 2 - 4 saptamani. Corticoterapia nu este indicata intotdeauna.
Ornitoza - boala asemanatoare psittacozei, cu tablou clinic gripal sau pneumonie -se trateaza cu tetraciclina sau eritromicina.
Otitele, mastoiditele si sinuzitele sunt provocate de streptococ, pneumococ, stafilococ, hemofil, colibacil, proteus sau piocianic si raspund la Tratamentul cu penicilina, ampicilina si, mai rar, la streptomicina sau kanamicina sulfat (sunt ototoxice).

Reumatismul articular acut - boala infecto-alergica, provocata de streptococul beta-hemolitic - se trateaza cu acid acetilsalicilic sau aminofenazona, corticoizi si penicilina. Tratamentul profilactic se face cu Moldamin.

Rickettsiozele sunt boli provocate de diferite tipuri de rickettsii. R. pro wazekii pro­duce tifosul exantematic,i?. quintana - „febra de 5 zile", iar/, burnetii - febra Q. Se trateaza cu 2 - 3 g/zi. tetraciclina si, mai rar, cloramfenicol. Deoarece unele tipuri de rickettsii persista latent in organism (R. quintana si R. burnetii), se recomanda trata­mentul profilactic cu tetraciclina.

Salmonelozele sunt boli cu simptomatologie digestiva, cele mai cunoscute fiind febra tifoida si febrele paratifoide. Tratamentul consta in repaus, regim, reechilibrare, hidroelectrolitica si antibiotice (cloramfenicol, reprezinta Tratamentul de electie, ampicilina, Septriha).

Scadatina: Tratamentul antimicrobian consta, ca si in cazul R.A.A. si al glome-rulonefritelor, in administrarea de penicilina.Septicemiile sunt infectii generale grave, provocate de numerosi germeni: streptococ, stafilococ, enterococ, colibacil, piocianic, klebsiele, proteus etc. in cazul acestor grave infectii, se au in vedere asanarea portii de intrare in organism a infectiei (cutanata, dentara, amigdaliana, genitala, digestiva, traumatica), a focarelor septice si Tratamentul antinfectios. Sunt necesare hemoculturi si uroculturi repetate. Daca germenul nu este identificat, se instituie un Tratament masiv prelungit (15 - 20 de zile), intr-o tripla asociere: penicilina G (sau Ampicilina) + meticilina (sau oxacilina) + kanamicina sulfat (sau gentamicina). Trebuie avut in vedere insa faptul ca neoplasmele si bolile de sistem pot sugera sau se pot complica cu o septicemie. Utilizarea corticoterapiei este contraindicata.

Stafdocociile reprezinta un grup de boli variate (piodermite, amigdalite, otite, mas-toidite, abcese, flegmoane, metrite, flebite, infectii pulmonare, pleurezii purulente, osteo-mielite, enterite, endocardite, meningite, septicemii) provocate de diferite tipuri de stafi­lococ. in ultimul timp a crescut frecventa stafilococilor de spital, rezistenti la antibiotice.

Pentru combaterea lor sunt necesare sterilizarea purtatorilor sanatosi (neomicina, bacitracina) si evitarea abuzului de antibiotice. in cazurile grave este utila tripla asociere: penicilina G + meticilina (sau oxacilina) + kanamicina sulfat. in infectiile cu stafilococ penicilazo-negativ sunt indicate penicilina G, ampicilina sau eritromicina, iar in cele* penicilazo-pozitive (mai severe) - oxacilina, meticilina, cloxacilina, cefaloridina, eritromicina, acidul fuccidic, vancomicina, novobiocina, rifampicina sau kanamicina sulfat, Infectiile stafilococice tratate timp indelungat cu antibiotice se pot solda cu su-prainfectii cu selectarea unor germeni rezistenti.Stieptocociile cele mai obisnuite sunt: anginele, otitele, sinuzitele, scarlatina, nefri­tele, R.A.A., bronhopneumoniile, limfangitele, abcesele si flegmoanele, endocarditele, meningitele, septicemiile.

Infectiile cu streptococ beta-hemolitic raspund la penicilina G, ampicilina, cefaloridina, eritromicina, iar cele cu Str. viridans - la ampicilina, penicilina G, eritromicina, streptomicina, kanamicina sulfat.
Tetanosul reclama Tratamentul cu diazepam (Valium) 5 mg/kilocorp (i.v., i.m. sau oral), antitoxina tetanica (100 - 200 000 u.) si eventual, penicilina.
Toxoplasmoza - boala provocata de un protozoar - se trateaza cu Daraprim in asociere cu sulfametin sau cotrimoxazol.Trahomul beneficiaza de Tratamentul cu tetracicline, sulfamide si peniciline.
Tricomoniaza - boala provocata de un protozoar - raspunde la Tratamentul cu metro-nidazol (Flagyl), administrat oral (in doze de 500 - 700 mg), timp de 15 - 20 de zile.
Tusea convulsiva - afectiune provocata de Haemophilus pertussis - necesita Tratamentul cu tetracicline, cloramfenicol si eritromicina. Vaccina coweana se trateaza cu idoxuridina, iar variola - cu marboran.

Cura cu grau incoltit

Durata curei cu grau incoltit.

Pentru a observa primele efecte ale consumarii graului incoltit este necesara trecerea a 3-4 saptamani.

Stabilizarea efectelor apare, insa, dupa 2-3 luni si 6-12 luni in cazul persoanelor devitalizate sau care sufera de afectiuni grave. Doza de grau consumata zilnic.

Doza terapeutica la adulti este de 3-6 linguri pe zi; la copii cu varste cuprinse intre 7 si 14 ani, doza este de 1-2 linguri pe zi; la copii de 2-6 ani, doza este de 1-3 lingurite pe zi.

Administrarea germenilor de grau se face dimineata, pe stomacul gol.

Graul incoltit se da prin masina de tocat, pentru a fi maruntit, dupa care se amesteca cu miere. Exista si o serie de retete de combinare a graului germinat cu alte alimente-medicament.

Actiuni terapeutice curei cu grau incoltit Primele efecte care se observa la aceasta cura sunt: oprirea caderii parului, marirea sau refacerea acuitatii vizuale, imbunatatirea coordonarii miscarilor, intarirea dintilor, infrumusetarea pielii, reglarea activitatii nervoase (germenii de grau au si un efect usor sedativ), marirea vitalitatii.

Indicatii ale curei cu grau incoltit. Graul incoltit este indicat in:

  • crestere, tratamentul intarzierilor de crestere la copii;
  • boli de piele (acnee, eczeme, afectiuni infectioase recidivante);
  • imbatranire, imbatranire prematura;
  • afectiuni hepatice;
  • subponderalitate (are efect reglator asupra greutatii corporale);
  • la femei - in cazurile de estompare a caracterelor feminine: talia ingusta, bazinul larg, vocea subtire, lipsa pilozitatilor (parului) din zona abdomenului, spatelui, faciala etc;
  • tromboflebita;
  • arterita;
  • tumori ale stomacului, tumori in general;
  • cancer;
  • afectiuni oculare;
  • afectiuni respiratorii recidivante (inclusiv astm si bronsita);
  • impotenta si sterilitate masculina (pentru barbatii cu vitalitate generala foarte scazuta);
  • amenoree, dismenoree (la femeile cu o constitutie fragila, anemice);
  • anemie, lipsa de calciu si magneziu;
  • dureri de cap, migrene, insomnie.

Contraindicatii ale curei cu grau incoltit. Germenii de grau sunt contraindicati persoanelor care se confrunta cu dezechilibre cauzate de excesul de hormoni estrogeni in organism.

In consecinta, femeile cu ciclu menstrual foarte abundent, barbati cu tendinta spre efeminare vor folosi cu prudenta acest remediu-minune, care in cazul lor ar putea sa accentueze anumite probleme.

Sortimente de grau germinat ce se gasesc in comert. In comert se gaseste grau incoltit in urmatoarele forme de prezentare:

  • pulbere obtinuta prin uscarea si macinarea graului incoltit si apoi uscat;
  • fulgi obtinuti prin prelucrarea mecanica a boabelor de grau incoltit;
  • diferite combinatii de fulgi sau pulbere de germeni de grau cu fructe uscate (catina, fructe de padure, fructe exotice).

Evident, nici unul din aceste produse nu are puterea curativa a boabelor de grau proaspat germinate si date prin masina de tocat.

luni, 17 decembrie 2007

Condiţii pentru eliberarea formularului E 112

Formularul E 112

Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS) a eliberat peste 1.000 de formulare E 112, a anunţat miercuri preşedintele CNAS, dr Vasile Ciurchia, 84 din cele 121 de dosare depuse până acum au fost aprobate.

Preşedintele CNAS a explicat că acest tip de formular E112 pentru tratament în străinătate pentru asiguraţi este valabil în două situaţii, atunci când un pacient se află sub tratament şi schimbă rezidenţa în alt stat şi atunci când o persoană are o afecţiune care trebuie tratată şi din motive obiective nu se poate trata în acel moment în ţară în timp optim.

Dosarul pe care pacientul îl depune pentru obrinerea formularului E112 la CNAS trebuie să conţină:

-o cerere,

-datele de identificare,

-dosarul medical,

-raportul medicului curant cu semnătura şi parafa acestuia.

Formularul E112 Decontarea tratamentului se face între casele de asigurări de sănătate, nu prin plată directă.

Serviciul medical se decontează conform legislaţiei în vigoare din ţara unde se face tratamentul-formular E112 .

Dacă un pacient pleacă fără formularul E112 , poate beneficia de el la întoarcere, dar decontarea se va face la tariful din România.

Până acum, CNAS a decontat pentru formularul E112 suma de 234.810 euro pentru tumori cu diferite localizări – chimioterapie, leucemii, limfoame, dialize.

formularul E 112 Conform unui studiu realizat de Institutul European din România, formularele elaborate de UE pentru serviciile de sănătate care dau dreptul la îngrijiri medicale într-un alt stat membru sunt:

formularul E 111 – completată de angajator, acordă dreptul de a beneficia de servicii medicale într-un alt stat membru, beneficii care urmează a fi decontate în conformitate cu regulile statului de reşedinţă (la aceeaşi valoare plătită de asigurător sau de sistemul de asigurări, ca şi cum asistenţa medicală ar fi fost furnizatăîn statul de origine);

formularul E 112 – completată de medic, acordă dreptul la tratament într-un alt stat membru atunci când nu există servicii echivalente în ţara de reşedinţă a pacientului; în acest caz, asigurătorul pacientului plăteşte costurile integral.

Medicii datori sa "promoveze" Formularul E112

Conducerea Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS) a tinut ieri sa mai aduca o serie de lamuriri in legatura cu formularul E112, facand un nou apel la medicii clinicieni sa identifice si sa informeze prompt pacientii care au nevoie de tratament in strainatate despre posibilitatea folosirii formularelor E112.

"Daca un medic din Romania constata ca nu poate trata o afectiune, el poate decide daca acea boala poate fi vindecata in strainatate, astfel incat pacientul sa poata beneficia de plata tratamentului prin formularul E112, dar numai in cazul in care respectivul serviciu medical este inclus in pachetul de servicii de baza din tara", a declarat, ieri, presedintele CNAS, Vasile Ciurchea.

In perioada 1 ianuarie-20 noiembrie 2007, au fost eliberate 1000 de formulare E112 orientative formulare E112, dar bolnavii au intocmit doar 121 de dosare dintre care numai 84 au fost complete si validate, restul pana la 121 cuprinzand documentatie incompleta, motiv pentru care trebuie completate pentru a fi acceptate.

Potrivit lui Ciurchea, in 2007 s-au cheltuit cu plata decontarilor formularelor E112, 234.810 de euro, pentru 14 dosare decontate. Acesta a adaugat ca bugetul total pentru 2007 alocat decontarilor pentru interventiile in strainatate realizate pe baza formularului E112 este de 20 de milioane de lei.

Pentru 2008, CNAS a cerut spre aprobare de la Ministerul Finantelor 350 de milioane de lei pentru decontarea tratamentelor in strainatate efectuate pe baza formularelor E112.

Contraceptivele orale si riscul de cancer

Contraceptivele orale au fost introduse pe piata din 1960. Eficienta, comoditatea si caracterul reversibil al anticonceptionalelor (cunoscute si sub denumirea de "pilula") le-au transformat intr-un timp relativ scurt in metoda de contraceptie cea mai populara.

Discutiile despre continutul lor hormonal care ar putea juca un rol important in numeroase tipuri de cancer nu au intarziat sa apara. Raspunsurile la cele mai frecvente intrebari despre riscurile contraceptivelor orale!

De atunci, anticonceptionalele au fost supuse unor numeroase teste pentru a se depista eventualele implicatii pe care le au in dezvoltarea cancerului. Pe langa riscul de a favoriza aparitia anumitor tipuri de cancer, cercetatorii au analizat si asocierea acestora cu cresterea riscului de boli cardiovasculare la unele femei.

1. De ce considera expertii ca anticonceptionalele influenteaza riscul de aparitie a cancerului?

Deoarece investigatiile medicale sugereaza ca dezvoltarea unor tumori canceroase depinde de hormonii sexuali, cercetatorii au studiat posibilele legaturi dintre utilizarea anticonceptionalelor si riscul de cancer. Dupa 40 de ani de investigatii nu toate studiile au adus si rezultate consistente si concludente in acest sens. Totusi, ei afirma ca anticonceptionalele reduc riscul de aparitie a cancerului endometrial si ovarian si cresc pericolul de cancer mamar si cervical.

2. Cum influenteaza anticonceptionalele riscul de cancer mamar?

Factorii de risc care conduc la dezvoltarea cancerului mamar sunt foarte diversificati, dintre care unii sunt raportati si la hormonii naturali femninini ai organismului.

Inceperea menstruatiei la o varsta frageda (inainte de 12 ani), instalarea tarzie a menopauzei (dupa varsta de 55 ani) sau nasterea primului copil dupa varsta de 30 de ani pot fi considerati factori de risc pentru cancerul de san. Un studiu epidemiologic efectuat in 1996 a scos la iveala faptul ca femeile care folosesc anticonceptionale prezinta un risc usor crescut de a dezvolta cancer mamar. Pericolul este cu atat mai mare, cu cat administrarea anticonceptionalelor a fost inceputa din adolescenta.

Cu toate acestea, la 10 ani dupa ce o femeie a renuntat la anticonceptionale, riscul de a face cancer mamar este vizibil diminuat (de parca nici nu le-ar fi utilizat deloc), indiferent de istoricul familial de cancer mamar, de zona geografica, etnicitate, de dozajul, tipul hormonilor si perioada de administrare a acestora.

De asemenea, cancerul mamar diagnosticat la femeile care au renuntat la pilulele anticonceptionale de mai bine de 10 ani este in stadiu mai putin avansat, decat la cele care nu au folosit deloc contraceptive orale.

Aceasta concluzie a aparut in urma unei monitorizari atente a 54 de studii in domeniu, care au implicat un esantion de 53.297 de femei cu cancer la san si 100.239 de femei sanatoase.

Rezultatele obtinute de Woman's CARE (Women’s Contraceptive and Reproductive Experiences) arata opusul celor de mai sus.

Expertii au analizat administrarea anticonceptionalelor ca factor de risc pentru cancerul la san, avand ca subiecti femei cu varste cuprinse intre 35 si 64 de ani.

Concluziile studiului au fost publicate in 2002 si sustin ca utilizarea contraceptivelor orale nu creste semnificativ riscul de a face cancer la san.

Iar factorii de risc precum: administrarea pe o perioada indelundata, continutul ridicat de estrogen, administrarea pilulelor inainte de varsta de 20 de ani si efectul anticonceptionalelor asupra femeilor cu istoric familial de cancer mamar nu au fost asociati cu cresterea riscului de cancer.

Un alt studiu, efectuat in 2003 de catre Institutul National de Cancer a facut o comparatie intre riscul de a face cancer la femeile cu varste cuprinse intre 20-34 de ani si cele intre 35-54 de ani. Femeile diagnosticate cu cancer mamar au fost supuse unui chestionar: daca au luat anticonceptionale cu 6 luni inainte de a fi diagnosticata boala si daca ultima perioada de administrare este de 5 ani, intre 5-10 ani sau mai mult de 10 ani.

Rezultatele au aratat un risc ridicat de cancer la femeile din primul grup si care au folosit pastilele timp de 5 ani de zile, inainte de a fi diagnosticate cu cancer.

3. Ce legatura exista intre contraceptivele orale si cancerul ovarian si endometrial?

Studiile efectuate de-a lungul timpului au dovedit ca anticonceptionalele reduc riscul de cancer ovarian. In 1992, specialistii de la Universitatea de Medicina Harvard au facut o evaluare a peste 20 de studii in domeniu si au concluzionat ca riscul de cancer ovarian scade, pe masura ce anticonceptionalele sunt administrate pe o perioada mai mare de timp.

Astfel incat, riscul de cancer ovarian este redus cu 10-12% dupa un an de utilizare a pilulelor si cu aproximativ 50% dupa o administrare de 5 ani de zile. Aceleasi efecte protectoare se manifesta si un cazul cancerului endometrial, iar actiunea benefica se prelungeste si dupa incetarea administrarii contraceptivelor orale.

4. Cum afecteaza anticonceptionalele riscul de cancer cervical?

Noile dovezi arata ca administrarea prelungita a pilulelor contraceptive (5 sau mai multi ani) creste pericolul de a dezvolta cancer cervical. Cu toate ca si anticonceptionalele pot creste acest risc, virusul papiloma uman (HPV) este recunoscut ca fiind principalul factor de risc in acest caz.

Un studiu prezentat in 2003 de catre Agentia Internationala pentru Cercetarea Cancerului (IARC) arata ca riscul de cancer cervical creste odata cu prelungirea administrarii anticonceptionalelor si poate sa se diminueze dupa intreruperea lor. Rezultatele in cazul femeilor infectate cu papiloma virus arata o crestere a riscului de cancer cervical daca acestea au luat anticonceptionale mai mult de 5 ani si au inceput administrarea lor inainte de varsta de 20 de ani.

5. Cum afecteaza contraceptivele orale riscul de cancer la ficat?

Cateva studii au aratat ca anticonceptionalele cresc riscul de cancer la ficat. In urma experimentelor efectuate, expertii au constatat ca riscul este cu atat mai ridicat cu cat se prelungeste administrarea pilulelor.

Intr-adevar contraceptivele de prima generatie, care aveau un continut ridicat de hormoni prezentau si un risc mai ridicat de a dezvolta cancer. Insa, expertii sustin ca anticonceptionalele moderne, special "construite" cu un continut mai scazut de estrogen si progesteron (hormoni sexuali feminini) diminueaza mult riscul de a face cancer.

de Ioana Marosan

TopSanatate

vineri, 14 decembrie 2007

Obezitatea slabeste imunitatea organismului

Persoanelor obeze le este mai greu sa lupte impotriva infectiilor, iar pentru acest lucru poate fi de vina raspunsul imun slabit, sugereaza un nou studiu al cercetatorilor de la Universitatea Boston.

In experimente efectuate pe soareci infectati cu un microb, cei obezi aveau o abilitate mai scazuta de a lupta impotriva infectiei gingivale decat cei cu o greutate normala, se arata in concluziile studiului.

Ani de zile am avut dificultati in a intelege de ce persoanele obeze au probleme sa scape de o infectie”, a spus dr. Salomon Amar, cercetator la Facultatea de Medicina din cadrul Universitatii Boston.

Omul de stiinta a mai spus ca s-a constatat ca aceasta disfunctie din anumite mecanisme, ca rezultat al obezitatii, explica dificultatea „stingerii” unei infectii si, de asemenea, dificultatea vindecarii unei rani.

Cercetatorii au descoperit ca in cazul soarecilor obezi era un raspuns imun compromis la respectiva bacterie, ceea ce ii facea mai susceptibili la infectie.

Soarecii obezi aveau nivelul celulelor albe, cele care arata imunitatea, mai scazut.

marți, 11 decembrie 2007

Cat trebuie sa luam in greutate in ultimul trimestru de sarcina

Ultimul trimestru de sarcina

Greutatea joaca un rol important in timpul sarcinii , fiind un indiciu ca mama si copilul se simt bine.

O viitoare mama se ingrasa in timpul sarcinii 10-15 kilograme.

Parametrii ideali in ultimele 3 luni ar fi :

  • luna a 7 a = 400-450 gr /saptamana luna a 8 a = 500 gr
  • saptamana luna a 9 a = 500 gr pe saptamanaluna a 10 a = nici un gram in plus

La nastere kilogramele care se pierd constau in :

  • copilul = 3-4 kilograme
  • lichid amniotic = 1/2-1 kilogram placenta = 1/2 kilograme
  • placenta uterina = 1/2 kilograme vezica = 1/4 kg muschi si tesutul adipos = 4-5 kg mai mult sange si mai mult lichid in celule = 1/2 - 1 1/2 kg

CARNEA DE VITA CU HORMONI AFECTEAZA FERTILITATEA?

In timpul sarcinii, consumul de carne de vita tratata cu hormoni poate avea efecte nefaste asupra fertilitatii fatului baiat, indica un studiu american, publicat de Human Reproduction.

Studiul a urmarit 387 de subiecti americani, nascuti intre 1949 si 1983. Prin analiza lichidului seminal s-a observat ca baietii proveniti din mame care au consumat carne de vita cu hormoni mai mult de sapte ori pe saptamana, aveau calitatea spermei cu 25% mai slaba decat a barbatilor ale caror mame au avut in timpul sarcinii un regim alimentar sarac in vita.

Un lucru este sigur, inca din 1988 UE a interzis folosirea hormonilor in cresterea animalelor, ceea ce nu este si cazul SUA, unde numerosi crescatori utilizeaza inca hormonii pentru accelerarea cresterii vitelor.

Acest studiu poate avea implicatii economice in State.

MAMOGRAFIA

MAMOGRAFIA ITI POATE SALVA VIATA !!

Ce trebuie sa stie fiecare femeie despre mamografie?

Cancerul de sân este o afectiune frecventa responsabila de o mortalitate crescuta in rândul femeilor.

In fiecare an se inregistreaza 14.000. de noi cazuri de cancer la sân.

Deoarece aparitia cancerului de sân se poate preveni, depistarea precoce prin mamografie ramâne singura masura pentru obtinerea vindecarii.

Prin mamografie se pot depista tumori in stadiul “0”, de dimensiuni de câtiva milimetri.

Depistarea tumorii in acest stadiu duce la o operatie limitata, fara a fi nevoie de operatie mutilanta (cu scoaterea intregului sân) iar sansele de vindecare completa tind spre 100%.

Mamografia este o metoda de investigatie usor de suportat, aparatele de ultima generatie nu implica o compresie exagerata a sânului iar doza de iradiere este minima (mai mica decât cea necesara unei radografii pulmonare si este echivalenta cu 10 minute de plaja fara sutien).

Mamografia nu se face doar pentru a depista cancerul.

Se pot depista toate afectiunile mamare, din care cea mai mare parte sunt necanceroase dar sunt suparatoare si trebuie tratate.

Screeningul sau mamografia de depistare se adreseaza femeilor fara simptomatologie mamara (dureri, inflamatii, noduli palpabili, scurgeri mamelonare) care depasesc vârsta de 50 de ani.

Femeile sub 50 de ani trebuie sa faca mamografie de depistare daca sunt expuse la unul din factorii de risc: lipsa nasterilor sau primul copil nascut dupa 35 de ani, prima menstra aparuta inainte de 12 ani, menopauza instalata dupa 50 de ani, obezitate, rude apropiate (mama, sora) cu cancer de sân aparut inainte de 50 de ani, stres.

De retinut!

Singura modalitate de vindecare a cancerului mamar este depistarea precoce prin mamografie.

Prima mamografie, mamografia de referinta, trebuie efectuata la vârsta de 37 de ani.

Dupa vârsta de 40 de ani, mamografia trebuie efectuata la intervale de 2 ani, chiar daca examinarea clinica nu a descoperit nici o modificare.

Dupa vârsta de 50 de ani, mamografia se efectueaza anual.

Nu neglijati efectuarea unei mamografii mai ales daca aveti antecedente familiale.

Osteoporoza, cancerul si hormonii din plante

Alimentatia in osteoporoza

Aceasta afectiune apare pe fondul deficitului de hormon estrogen, hormon care nu mai este secretat in cantitati suficiente de ovare, care la menopauza se atrofiaza.

In absenta acestui hormon, la femei apar tulburari in asimilarea si fixarea calciului, fapt ce duce cu timpul la slabirea oaselor, care la investigatiile radiologice arata nu ca o masa compacta, ci cu o anumita porozitate, de unde si numele de osteoporoza.

S-a aratat insa ca acest deficit de hormon estrogen poate fi compensat de o alimentatie reintineritoare, menita sa relanseze activitatea hormonala. In aceasta alimentatie este esentiala renuntarea la produsele toxice, iar aici, la loc de "frunte" se afla carnea, zaharul si alimentele cu aditivi sintetici.

Trebuie preparata asa numita hrana vie, pe baza de legume si fructe proaspete, la care se adauga cerealele nedecorticate, semintele oleaginoase si leguminoasele. Mai mult, printre alimentele reintineritoare sunt multe care contin chiar acest hormon estrogen, in stare naturala.

Iata cateva dintre ele:

- maslinele negre consumate ca atare si uleiul din masline, obtinut prin presare la rece (poarta denumirea comerciala de ulei extravirgin). Se consuma din belsug, insa nepreparate termic (in salate).

- germenii de grau - sunt o adevarata sursa de hormoni naturali. Se consuma 2-3 linguri pe stomacul gol, de obicei in combinatie cu miere, pentru a le da un gust mai placut.

Pentru persoanele care in timpul regimului cu multe cruditati resimt acut senzatia de foame este indicata si adaugarea a cateva lingurite de nuca rasa la germenii de grau cu miere.

- laptisorul de matca - se iau 0,5-2 ml pe zi din acest produs apicol extrem de puternic.

La magazinele apicole specializate acest produs se gaseste dizolvat in miere sau sub forma de drajeuri (asa numitul laptisor de matca liofilizat).

O cura cu laptisor de matca se tine doua saptamani, dupa care se face o pauza de patru saptamani.

Alte alimente esentiale pentru relansarea activitatii hormonale sunt:
radacina de telina cruda si frunzele verzi de telina, soia boabe si mai ales germenii de soia, fulgii de ovaz, miezul de nuca, semintele de floarea-soarelui neprajite, susanul pasta (asa numita tahina) si sub forma de seminte neprajite.

Tinctura de marar (Un medicament redutabil in lupta cu osteoporoza)

Semintele si florile unor plante aparent banale au niste efecte hormonale care i-au uimit pur si simplu pe oamenii de stiinta.

Semintele de telina, de pilda, au un efect extraordinar de stimulare a glandelor sexuale si suprarenale, in timp ce florile morcovului sunt un reglator hipofizaro-gonadotrop exceptional.

Semintele de marar au un efect estrogen redutabil. Efecte exceptionale si in reglarea ciclului menstrual, dar si in cresterea sanilor si combaterea hirsutismului (cresterea anormala a parului, in anumite zone).

Fara a avea un efect estrogen extrem de puternic, cum ar fi cel al radacinii de lemn dulce, tinctura de seminte de marar este foarte eficienta si potrivita in tratamentul osteoporozei din mai multe motive:

- este foarte usor de administrat si este asimilata imediat de catre organism.
- este tolerata si in cazul persoanelor cu predispozitie spre afectiuni tumorale benigne sau maligne (spre deosebire de remediile cu efect estrogen foarte puternic).
- poate fi luata in cure de lunga durata, de ordinul lunilor - element extrem de important in tratamentul osteoporozei, care este de regula de lunga durata.

Cum obtinem tinctura de marar

Tinctura se prepara din 20 de linguri de seminte de marar, care se amesteca cu jumatate de litru de alcool alimentar de 70¡, dupa care se lasa la macerat 8 zile si se filtreaza. Se trage in sticlute mici, inchise la culoare.

Cum se administreaza tinctura de marar

Se ia 1 lingurita de tinctura dizolvata in jumatate de pahar de apa, de 3-4 ori pe zi. Tratamentul dureaza minimum 6 luni.

PREVENIREA CANCERULUI

Conform statisticilor OMS (Organizatia Mondiala a Sanatatii), alaturi de bolile cardiovasculare, cancerul mamar si cel cu localizare genitala sunt principalii inamici ai sanatatii pentru femeile ajunse la varsta a treia.

In ultimele doua decenii, aceste forme de cancer au ajuns o adevarata obsesie, multe femei recurgand in disperare de cauza la pilulele cu hormoni. Problema a fost ca aceste pilule nu au avut nici pe departe efectul scontat, ci uneori chiar unul advers...

Care ar fi atunci alternativa naturala la aceste pilule? Raspunsul s-ar putea sa fie contrariant, dar este singurul valabil: un stil de viata sanatos si echilibrat. Si pentru a clarifica aceasta sintagma, vom defini in continuare cele 7 puncte care traseaza un stil de viata sanatos si echilibrat:

1. Renuntati la cele doua vicii majore: fumatul si alcoolul. De ce este pus pe primul loc acest indemn? Pentru ca, mai ales la aceasta varsta, se achita "notele de plata" pentru acesti doi inamici ai sanatatii, prea putin luati in serios. Studiile arata, de pilda, ca la femeile care fumeaza, riscul cancerului mamar creste cu 400%, iar al celui uterin cu aproape 300%.

Cat despre alcool, el este intre altele marele inamic al sistemului imunitar, chiar si dozele mici, dar repetate, de alcool diminuand eficacitatea acestuia. Or, cele aproape 1000 de celule canceroase care se afla in fiecare clipa in organismul oricarei fiinte umane nu pot fi tinute sub control decat in conditiile in care sistemul imunitar functioneaza perfect.

2. Faceti controale periodice la medic. Un control o data la 12 luni la medicul de familie, care sa va dea atunci cand este cazul o trimitere spre institutiile specializate, este absolut necesar pentru femeile care au depasit pragul varstei de 50 de ani.

Solicitati, de asemenea, consultul, imediat ce ati remarcat una sau mai multe simptome de genul: sangerari ale organelor genitale, aparitia in zona sanului a unor formatiuni (dureroase sau nu), scaderea in greutate nejustificata, senzatia de oboseala fara motiv aparent, umflarea ganglionilor. La boala canceroasa tratata prin mijloace clasice sau naturiste in faza incipienta sansele de vindecare se maresc cu un ordin de marime impresionant fata de persoanele care ajung la tratament in fazele avansate.

3. Asigurati-va o functionare perfecta a colonului. In ultimele decenii, au facut o mare valva terapiile de vindecare a cancerului care se bazeaza pur si simplu pe curatarea intestinului gros. Fie ca este vorba de clismele cu cafea ale regretatului doctor Gerson din SUA, despre cura de purificare a colonului practicata de dr. Bernard Jensen si prof. univ. John Harvey Kellog de la Battle Creek Sanitarium din SUA sau de clismele cu musetel din faimosul regim BG 1 al regretatului terapeut roman Valeriu Popa, principiul acestor metode este acelasi: asigurati o evacuare perfecta a toxinelor pentru a mentine sau a redobandi sanatatea organismului.

Toate persoanele care nu au o evacuare (un scaun) la 24 de ore, au nevoie de un tratament pentru remedierea acestei situatii. In magazinele de tip Plafar se gasesc nenumarate compozitii de ceaiuri laxative, care pot fi folosite cu succes pentru ameliorarea acestei deficiente.

Pentru cazurile in care remediile clasice nu dau rezultatele scontate sau nu sunt bine tolerate, am oferit intr-unul din numerele trecute o alternativa: tinctura de fructe de soc (acum se afla in plin sezon de culegere), care are un efect bland si puternic in acelasi timp. Gasiti aceasta tinctura impreuna cu modul de administrare la Plafarurile si la magazinele naturiste din tara.

4. Beneficiati de efectele cu totul speciale ale postului. In urma cu multi ani, cand mi-am inceput ucenicia in medicina naturista, am intalnit un caz care m-a impresionat in mod deosebit si in urma caruia am ramas cu doua invataturi extrem de importante.

5. Adoptati o alimentatie sanatoasa. Practic, nici nu mai este necesara reluarea orientarilor in alimentatie, care au fost suficient de mult detaliate, atat in indicatiile de la tratamentul osteoporozei, cat si in cele de la tratamentul celorlalte tulburari ale menopauzei, din numarul trecut. Singurul element care trebuie punctat este extraordinara importanta a renuntarii la carne si la celelalte produse toxice pentru profilaxia si combaterea cancerului.

6. Faceti cure periodice de dezintoxicare. Curele de dezintoxicare sunt una dintre armele redutabile pe care natura ni le-a pus la dispozitie pentru lupta cu bolile de tot felul. Mai ales pentru omul modern, aceste cure sunt nu un lux, ci o necesitate, poluarea din aer, apa, alimentatie obligandu-ne sa ne despovaram periodic organismul de toxine.

In perioada de toamna, consumul a 1-2 kilograme de struguri pe zi, a unui pahar de suc de morcov cu patrunjel inainte de fiecare masa, a salatelor de varza, telina sau ridichi este un mijloc pe cat de simplu, pe atat de eficient de dezintoxicare inainte de venirea iernii. De-a lungul timpului, in paginile noastre am inclus, si vom include si pe viitor, mijloacele de purificare si regenerare a organismului specifice fiecarui anotimp si fiecarei perioade a anului.

7. Asigurati-va "supape" pentru stres. Este un imperativ pe care oamenii de stiinta il iau tot mai mult in serios, desi omului zilelor noastre ii este inca greu sa creada ca angoasa, iritarea, mania, depresia, anxietatea sunt mai periculoase, adesea, decat razele ultraviolete nefiltrate prin patura de ozon sau decat deseurile radioactive imprastiate in atmosfera de industria nucleara.

Desi pot parea banale, prea simple si prea accesibile, mersul regulat in natura, bucuria apropierii de cei dragi, rugaciunea, tacerea, scurtele perioade de izolare, faptele caritabile facute din suflet sunt un sprijin real pentru combaterea acestei boli atat de complexe, care este cancerul.

Se pare ca nu razele cu cobalt, citostaticele sau alte pilule minune vor fi remediul magic pentru combaterea cumplitei maladii, ci echilibrul sufletesc, asociat unui mod de viata sanatos.

miercuri, 28 noiembrie 2007

Genomul Malassezia - Matreata

Cercetatorii P&G Beauty au decriptat genomul fungus-lui responsabil de aparitia matretii

Cercetatorii P&G Beauty, compania producatoare a samponului antimatreata Head&Shoulders, au decriptat genomul unuia dintre cele mai mici organisme fungice, Malassezia globosa, responsabila de aparitia matretii.

Realizarea secventei complete a genomului Malassezia globosa deschide noi oportunitati privind tratamentul matretii si al altor afectiuni (eczeme, dermatita atopica sau psoriazis)

Implicatiile cercetarii asupra tratamentului matretii

Malassezia gobosa este unul dintre cele mai mici organisme fungice al carei genom a fost decriptat. Ea facandu-se vinovata de afectiuni de severitate medie pana la accentuata.

Genomul Malassezia globosa este format din aproximativ 4,285 de gene – avand cu aproape 300 de perechi de baza mai putin decat numarul perechilor intalnite in genomul uman.

Aceasta inseamna ca, in locul unui singur indiciu existent pana acum – fungus-ul Malassezia – au aparut peste 4000 de posibile oportunitati de a dezvolta un tratament care sa stopeze activitatea fungus-ului.

Astfel, in locul eliminarii fungusului de pe scalp pentru a tine matreata sub control, ar putea fi posibila refacerea echilibrului natural al scalpului in acelasi timp cu stoparea matretii si a altor conditii ale scalpului: uscarea acestuia, senzatia de strangere, iritatiile.

Matreata si dermatita seboreica sunt afectiuni ale pielii care afecteaza cel putin 50% din populatia globului.

Un fungus obisnuit care traieste pe pielea umana, Malassezia globosa se hraneste cu tesut adipos extern.

Scalpul uman poate gazdui, in medie, pana la 10 milioane de Malassezia globosa datorita secretiei naturale de sebum si de alte lipide, care creeeaza astfel un mediu propice dezvoltarii pentru Malassezia globosa .

Prin actiunea sa, Malassezia globosa determina accelerarea ciclului de innoire celulara, de la o medie de 28 de zile la doar 5 zile. In felul acesta, celulele mor mai repede, producand neplacutul aspect de “fulgi de matreata”.

Simptomele matretii si dermatitei seboreice apar in momentul reunirii a trei factori: susceptiblitatea genetica pentru o reactie inflamatorie, prezenta la nivelul scalpului a sebum-ului si a Malasseziei globosa.

Implicatiile cercetarii asupra altor afectiuni - “Descoperirea in intregime a succesiunii genomului ciupercii Malassezia ofera cercetatorilor o uriasa oportunitate de a intelege cu adevarat interactiunile dintre ciuperci si corpul uman” a declarat Thomas Dawson, doctor cercetator in cadrul P&G Beauty si autorul principal al studiului PNAS.

“Este extraordinar ca intelegerea alcatuirii genetice a unui organism microscopic poate avea implicatii largi in domenii variand de la sanatatea umana la stiinta agriculturii“.

Familia de fungi Malassezia globosa determina un numar mare de afectiuni, mai ales persoanelor cu sistem imunitar scazut, aici fiind inclusi sugarii si cei care sufera de boli de autoimunitate.

Aceasta familie de ciuperci determina de asemenea si aparitia alergiilor respiratorii si ale pielii.

Pe langa implicatiile legate de afectiunile umane, aceasta descoperire are implicatii si in domeniul agriculturii – Malassezia globosa este cea carea determina diverse boli la porumb, grau si alte culturi importante pentru alimentatia mondiala.

Studii comparative la nivelul genomului sunt in plina derulare, ceea ce ar putea duce la noi strategii pentru gestionarea acestor boli adiacente ale culturilor.

“Ceea ce a inceput ca un efort de a dezlega mecanismul din spatele matretii a deschis usile oamenilor de stiinta pentru realizarea si dezvoltarea tratametelor pentru matreata si multe alte afectiuni legate de fungus-ul Malassezia globosa ” a declarat James Schwarts, Doctor Cercetator in cadrul P&G Beauty“.

Aceste descoperiri au fost posibile datorita colaborarii dintre numeroase institutii si experti in domeniu, si suntem extrem de incantati ca acestea pot fi de ajutor in multiple discipline si specialitati”.

Rezultatele complete ale secventei genomului Malassezia globosa sunt publicate in editia online a “Proceedings of the National Academy of Sciences”.

Pentru mai multe informatii despre cercetarile intreprinse asupra genomului Malassezia globosa sau despre P&G Beauty va rugam sa accesati site-ul:

http://www.pgbeautyscience.com/

Sursa: Procter&Gamble Romania

Institutul Krio-Banca de tesut si celula

Institutul KRIO se ocupă cu congelarea şi stocarea celulelor gameţi masculini (spermatozoizi,spemă celule de spermă, lichid seminal precum şi cu congelarea şi depozitarea celulelor din sângele cordonului ombilical.

Celulă stem din sângele ombilical, banca de celule primare, celulă primară din sângele ombilical, banca de celule, banca de celule pentru sângele ombilical, banca de celule stem, celule hematopoetice, hematoformatoare, celule stem, celule din cordonul ombilical.

Serviciul băncii de celule este complementat cu teste medicale de fecundaţie (teste de andrologie, teste de fertilitate, teste medicale), şi cu congelarea probelor de la donori (banca de donori, banca krio).

Scopul Institutului este ca să furnizeze servicii complexe şi de calitate, de la fecundare până la naştere, pentru fiecare pereche, soţi care doresc să aibă copii.

Colectare celule stem - Preturi

Preţuri colectare celule stem - Celulele stem


Vi se oferă şansa de a alege dintre:


Pachetul pentru 10 ani (inclusiv examenul medical, preţul setului de colectare, analiza mostrei, congelarea, stocarea pentru 10 ani)


1.070 Euro

Pachetul pentru 20 ani (inclusiv: examenul medical, preţul setului de colectare, analiza mostrei, congelarea, stocarea pentru 20 ani)


1.400 Euro

Inainte de prelevarea celulelor stem(inainte de nastere)

Datoriile mamei înainte de naştere - Celulele stem date preluate de pe site-ul Institutului Krio-Banca de tesut si celula.

1. Să consulte medicul obstetrician

2. În săptămâna 27-28 de gestaţie (sau mai târziu) mama trebuie examinată medical respectiv pentru următorii agenţi patogeni.

În caz de nevoie luaţi legătura cu oficiul nostru pentru asistenţa, vă ajutăm dacă ne sunaţi!

  • HIV
  • Hepatitis B
  • Hepatitis C
  • Syphilis
  • Cytomegalovírus (valori – IgG şi IgM )

3. După ce aveţi rezultatele la dispoziţie/sau dispuneţi de o adeverinţă despre colectarea sângelui, vă rugăm să luaţi legătura cu colegul nostru să vă programaţi!

4. Pentru a semna un contract de colectare al sangelui ombilical, avem nevoie de:

  • Cartela de asigurare
  • Buletin de identitate
  • Rezultatele analizelor medicale
  • Suma de bani în funcţie de modul de achitare solicitat

5. La semnarea contractului vă predăm setul de colectare al sângelui ombilical în care mostra va fi transportată.

Contact: Institutul Krio-Banca de tesut si celula

Persoane de contact: Institutul Krio-Banca de tesut si celula

  • Dr. Radu Firescu
  • Dr. Jinca Cristian

Adresa pentru contact: SPITALUL DE URGENŢA PENTRU COPII „L. ŢURCANU” CLINICA III PEDIATRIE CENTRUL DE TRANSPLANT MEDULAR - Str. I. Nemoianu, 2300011 Timişoara /ROMANIA

  • Tel: +40-256-295.977 ; +40-256-203.303 - interior 266
  • Fax: +40-256-295.978
  • E-mail: info@krio.ro
  • Website: www.krio.ro - Institutul Krio-Banca de tesut si celula

Celulele stem

Congelare şi depozitare celule stem

Mostra colectată trebuie să fie transportaţă la laboratorul de congelare într-un interval de 36 de ore.

Aici se măsoară cantitatea exactă, după care ea se amestecă cu o diluţie pentru protecţie într-o proporţie strict definită.

Diluţia pentru protecţie conţine un compus de chemicale (krioprotectant), scopul căreia este extragerea şi substituirea apei din celule, astfel protejând structura interioară a celulelor de efectul mecanic distructiv care apare la cristalizare.

  • Mostra care urmează să fie congelată, va fi preparată, după care va fi aşezată în sacuri speciale pentru congelare, procesul căreia va fi controlată de PC.
  • Înainte de congelare se ia probă din sângele ombilical şi acesta se analizează amănunţit.
  • Depozitarea mostrelor se face în vapori de azot (aşa numita ”vapour phase technology”).
  • Vaporii de azot asigură mostrei temperaturi de depozitare între -120 şi 196° C.
  • Mostrele sunt protejate contra confundării de sisteme multiple de coduri pentru siguranţă.
  • Fiecare mostră este aşezată într-un „sertar” separat, deci este imposibil ca mostrele să fie confundate.

În contrast cu maşinile de uz casnic, în sistemul de congelare şi depozitare electricitatea are un rol subordonat, deci nu este necesar ca aprovizionarea neîntreruptă a curentului electric să fie asigurată, deoarece stocarea este efectuată în azot fluid.

Totodată sistemul întreg este aprovizionat de surse de electricitate neîntreruptă.

În cazul în care volumul mostrei permite, se pot congela două sau chiar şi trei unităţi.

Colectarea celulelor stem

Celulele stem

Practic în săptămâna 27-28. de gestaţie se fac următoarele examinări la mamele gravide: HIV, Hepatită B şi C, Sifilis şi CMV.

Este necesar ca examinarea medicală a mamei gravide să precedeze naşterea. Sângele din cordonul ombilical se poate colecta în momentul naşterii.

E important ca atunci să se recolteze cel puţin 40 cm3 de sânge ombilical.

Sângele recoltat ajunge într-un sac de colectare. Sacul conţine deja anticoagulant.

Dacă se respectă regulile aplicabile la naştere, atunci recoltarea sângelui ombilical prezintă un risc neglijabil şi nu este dureroasă pentru mama.

Mostra colectată trebuie transportată la Clinica de Transplant din Timişoara în 36 de ore de la recoltare.

În acest timp nu este permisă congelarea, mostra trebuie prezervată între +4 şi +25 oC.

Pentru transport se asigură o boxă termostabilă specială pentru transfer, datorită căreia se poate menţine temperatura specificată.

Sursa: Institutul Krio-Banca de tesut si celula

Boli tratabile - Celulele stem

Pe plan mondial, există numeroase boli în cazul cărora se aplică tratamentul bazat pe celule stem; cel mai frecvent, în tratamentul bolilor tumoroase, în tratamentul unor boli legate de mecanismul autoimun şi în tratamentul aplicat în cazuri de postinfarct.

  • Diferite tipuri de leucemie:
  • Leucemii acute:
  • Leucemie mieloidă cronică (CML)
  • Leucemie limfoblastică acută (ALL)
  • Sindroame mielodisplastice:
  • Tulburări mieloproliferative:
  • Anemie aplastică (severă)
  • Anemia Diamond-Blackfan
  • Cheratoză congenitală
  • Anemia Fanconi
  • Hemoglobinurie nocturnă paroxistică (PNH)
  • Amegacariocitoză (trombocitopenie congenitală
  • Sindromul Kostmann
  • Leucemie bifenotipală acută
  • Leucemie nediferenţiată acută
  • Leucemii cronice:
  • Leucemie limfocitară cronică (CLL)
  • Sly sindromă Boala Wolman
  • Sindromului Hunter (MPS - II)
  • Sindromului Hurler (MPS - IH) Tulburări ale fagocitelor:
  • Hemoglobinurie nocturnă paroxistică (PNH)
  • Tulburări ale celulelor de plasmă:
  • Trombocitemie esenţială
  • Alte Leucodistrofii
  • Amegacariocitoză
  • Boala Batten
  • Boala Gunther
  • Aplazie pură a hematiilor
  • Lipsă de Megacariocit
  • Limfoame non-Hodgkin
  • Boala Hodgkin
  • Boală severă a celulelor-seceră
  • Beta talasemie
  • Neregularităţi în metabolismul globulelor roşii
  • Boli ale plachetelor sangvine
  • Trombastenie Glanzmann
  • Imunodeficienţă combinată severă (SCID)
  • Imunodeficienţă variabilă comună
  • Ataxie - telangiectazie
  • Sindromul DiGeorge
  • Sindromul Kostmann
  • Displazie reticulată
  • Aplazie şi displazie ale timusului
  • Sindromul Wiskott-Aldrich
  • Tulburări limfoproliferative cu legătură X
  • Neregularităţi de adeziune ale leucocitelor
  • Neutropenii
  • Alte boli ale leucocitelor
  • Sindromul Omenn
  • Boli ale fagocitelor
  • Adrenoleucodistrofie
  • Boala Gaucher
  • Boala Batten
  • Boala Gunther
  • Sindromului Hunter (MPS - II)
  • Sindromului Hurler (MPS - IH)
  • Boala Krabbe
  • Sindromul Lesch-Nyhan
  • Sindromului Maroteaux-Lamy (MPS - VI)
  • Mucolipidoză II (boala celulei I)
  • Mucopolizaharidoze (MPS)
  • Sindromului Scheie (MPS - IS)
  • Sly sindromă Boala Wolman
  • Osteopetroză
  • Hipoplazia cartilagiilor-părului

Celula stem nu este o „panacea”, un miracol ce vindecă toate bolile. Ea are desigur limite, în momentul de faţă cea mai mare problemă o prezintă greutatea corporală.

Celulele stem se pot aplica până la greutatea de 40 kg a pacientului în cazul unor boli maligne, tumoroase. Peste această valoare, creşte posibilitatea ca transplantul să rămână fără succes.

În cazul bolilor fără tumor încă nu avem informaţie despre limite de greutate corporală. În străinătate (SUA; Japonia) există posibilitate pentru multiplicarea acestor celule (expandare ex vivo) şi transplantul ulterior al acestor celule artificial crescute.
Cercetările din ultimii unu-doi ani au descoperit proprietăţi surprinzătoare şi noi ale celulelor stem hematopoetice. S-a aflat că acestea au rol nu numai în regenerarea organelor hemopoietice, dar şi la regenerarea altor ţesuturi (de exemplu: muşchilor cardiaci).

În SUA şi în Australia deja s-au folosit celulele stem pentru tratarea bolnavilor care au suferit atac cardiac, cu rezultate încurajatoare. Începând din 2005 şi în Ungaria se folosesc celulele stem la tratarea bolnavilor, care au suferit atac cardiac.
În anul trecut s-a descoperit că celulele stem din sângele ombilical, în condiţii adecvate, sunt capabile să genereze vase de sânge. Acest rezultat prezintă speranţe bune celor care suferă de stenoză vasculară.

Folosirea celulelor stem în tratarea diabetuleui zaharos se află în stadiu de cercetare experimentală pe animale. La şobolanii de experienţă, în locul celulelor exterminate producătoare de insulină, cercetătorii japonezi au implantat celule stem umane şi după primele rezultate, capacitatea animalelor de producere a insulinei s-a restabilit.
În unele ţări europene (de exemplu: Italia) şi la ora actuală se folosesc celule stem pentru tratarea bolnavilor care suferă de atrofie musculară.

Pe baza literaturii de specialitate se poate aştepta la utilizarea celulelor stem în vindecarea bolnavilor suferând de diferite boli ale sistemului nervos. S-a aflat că celulele stem provenind din sângele cordonului ombilical au capacitatea de a se diferenţia/transforma în celule neuron.
Tot rezultatul trecutului apropiat este utilizarea celulelor stem la leziunile şi la uzuri de cartilaj.

Şi în acest domeniu se aşteptă o dezvoltare imensă, pentru că bolile articulaţiilor datorită uzurii cartilajului sunt implicaţii ale vârstei, respectiv frecvenţa leziunilor cartilajului la sportivii de performanţă sunt destul de dese.

Descrierea generala a celulelor stem

Descrierea generală a celulelor stem - Banca de sânge ombilical

Adeseori ne întâlnim cu expresia de celule mamă, celule stem.

De fapt aceasta este o categorie generală expresie sinoptică, şi este important ca să ştim ce înseamnă acestă expresie.

Toate celule care după ce se divid, au capacitatea de a se transforma în anumite celule şi ţesuturi cu caractere specific, sunt celule stem.

Astfel se formează zigota, adică ovocitul fecundat.

Tot organismul se dezvoltă din această singură celulă, care, din acest motiv se numeşte celulă „tutipotentă”, adică poate să genereze toate tipurile de celule.

Aproximativ după patru zile de la fecundare – în urma divizărilor de celule în continuare– celulele încep să se diferenţieze vizibil, formând între timp aşa numita blastocist, (blastula).

Această blastulă este alcătuită de un strat celular exterior, deci închide un spaţiu interior în care ia loc masa celulei, embrioblastul.

Din acest înveliş exterior se formează placenta şi acele ţesuturi de care embrionul are nevoie pe parcursul dezvoltării în interiorul uterului. Din acest embrioblast se formează germenii lamelari şi ţesuturile embrionului.

Trebuie menţionat, că celulele embrioblastului individual nu mai sunt „totipotente”, adică în mod natural nu mai sunt capabile să formeze organismul uman complet.

Din acest motiv ele nu sunt capabile de a genera ţesuturile necesare dezvoltării placentei şi altor ţesuturi necesare pentru viaţa din uter. În afară de acestea, toate tipurile de celule se pot dezvolta din ele.

Celulele embrioblaste sunt considerate ca celule stem „pluripotente”.

Pe parcursul divizării şi diferenţierii celulelor embrioblaste într-o anumită direcţie de dezvoltare, se formează anumite direcţii celulare din ce în ce mai bine definite.

Acestea sunt celulele stem „multipotente”. Aşa-zisele celule stemhomeopoetice” care se găsesc în măduva oaselor, respectiv în sângele ombilical, nu mai sunt totipotente, pentru că sunt mai diferenţiate decât celulele stem ale embrioblastului, şi au ajuns într-un stadiu mai avansat, având caractere multipotente.

Aceasta înseamnă că celule au capacitatea de regenerare şi, prin treptele de diferenţiere, ele generează linii celulare cu toate caracterele sângelui matur (vezi figura), şi în ultima perioadă s-a aflat că acestea au proprietăţi încă ascunse (vezi: celulele MPC)

Sursa: Institutul Krio- Banca de tesut si celula

marți, 27 noiembrie 2007

Precizari CNAS privind formularul de trimitere la tratament în strainatate

Atestatul privind menţinerea prestaţiilor în curs pentru asigurarea de boală-maternitate, cum este denumit Formularul E 112, respectă normele comunităţii europene privind aplicarea regimurilor de securitate socială în raport cu lucrătorii salariaţi, cu lucrătorii independenţi şi cu familiile acestora care se deplasează în statele membre, precizează CNAS într-un comunicat remis Rompres.

Acest tip de Formularul E 112 se emite în două situaţii.

În primul caz, se emite pentru lucrătorii şi membrii lor de familie care, după ce au dobândit dreptul la asigurarea de sănătate într-un stat membru UE, sunt autorizaţi de casa de asigurări de sănătate din acest stat să revină pe teritoriul statului membru UE în care îşi au reşedinţa sau să-şi transfere reşedinţa pe teritoriul unui alt stat membru.

În al doilea caz, Formularul E 112 se eliberează pentru toate persoanele asigurate şi membrii lor de familie care sunt autorizaţi de casa de asigurări de sănătate să se deplaseze pe teritoriul unui alt stat membru UE pentru a primi acolo tratamentul adecvat stării lor de sănătate.

Emiterea Formularului E 112 se face pentru situaţia transferului de reşedinţă, în acest caz refuzarea eliberării Formularului E 112 se poate face numai dacă se stabileşte că deplasarea persoanei respective ar prejudicia starea sănătăţii sale sau primirea de tratament medical, mai precizează CNAS.

În cazul trimiterii la tratament medical trebuie îndeplinite două condiţii cumulative.

În primul rând tratamentul să se regăsească printre serviciile medicale prevăzute în pachetul de servicii de bază de care beneficiază asiguraţii din sistemul din România.

În al doilea rând, se eliberează Formularul E 112 în situaţia în care acest tratament nu i se poate acorda în intervalul de timp necesar în mod normal pentru obţinerea tratamentului respectiv în România, luând în considerare starea curentă de sănătate a persoanei solicitante şi evoluţia probabilă a bolii.

Dacă cele două condiţii sunt îndeplinite casa de asigurări de sănătate nu poate refuza eliberarea acestui Formular E 112, se mai arată în comunicat.

Eliberarea Formularului E 112 va trebui să aibă la bază şi un raport medical care să ateste starea de sănătate a solicitantului.

Regula generală este că acest Formular E 112 se eliberează înainte de plecarea persoanei la tratamentul planificat.

Acesta se poate elibera şi după plecarea persoanei, dar numai dacă din motive de forţă majoră nu a putut fi eliberat anticipat precizează CNAS.

LITORAL BULGARIA - TURCIA - GRECIA - ITALIA

Oferte turism