Tratamentul osteoporozei

Tratamentul osteoporozei combina luarea suplimentelor de calciu si vitamina D, sau a medicamentelor prescrise cu un program de exercitii fizice.Pierderea osoasa poate surveni din nou, odata cu intreruperea tratamentului.

Exercitiile fizice pentru osteoporoza - Activitatea fizica poate preveni osteoporoza, dar si incetini evolutia sa.

Totusi, anumite exercitii trebuie evitate:

• cele care necesita aplecarea in fata,
• ridicarea unor greutati,
• sporturile care implica rasuciri ale corpului (golf, bowling, etc.),
• joggingul, precum si sporturile cu mingea (volei, basket, fotbal) sau cu racheta (tenis, etc).

Pacientii cu osteoporoza trebuie sa consulte medicul inainte de practicarea oricarui tip de activitate fizica, cu exceptia mersului de jos, care este indicat majoritatii bolnavilor, indiferent de varsta.

Alimentatia pentru o osteoporoza mai usoara - Un regim alimentar bogat in calciu si vitamina D este o metoda buna de a preveni osteoporoza. Calciul se gaseste intr-o varietate de alimente, iar absorbtia sa este favorizata de consumul de vitamina D.

De altfel, pentru reducerea pierderilor de nutrienti, este recomandata limitarea consumului de cafea (la cel mult doua cesti pe zi) si reducerea consumului de bauturi alcoolice. In plus, intrucat tabagismul este asociat cu pierderea osoasa, renuntarea la fumat este cea mai buna decizie in cazul pacientilor cu osteoporoza.

Suplimentele de calciu si vitamina D, administrate pentru prevenirea osteoporozei, calciul si vitamina D sunt de asemenea recomandate pentru prevenirea agravarii bolii.

Pentru prevenirea sau tratarea osteoporozei, se recomanda 700 – 1200 mg calciu, alaturi de 40-800 UI vitamina D pe zi.

Tratamentul medicamentos in cazurile de osteoporoza - Exista mai multe medicamente ce pot opri degenerescenta osoasa, mentine sau creste masa sau densitatea minerala osoasa, reducand riscul de fracturi:

• - bifosfonatii (alendronat, risedronat)
• - sunt medicamente de prima linie in tratamentul osteoporozei.

Prin inhibarea resorbtiei osoase, bifosfonatii mentin masa osoasa si pot reduce fracturile vertebrale sau cele de sold cu pana la 50%.

• - calcitonina – este mai putin eficienta in tratarea osteoporozei decat bifosfonatii, dar poate reduce durerea ce survine dupa o fractura.
• - raloxifen – este un modulator selectiv de receptor estrogenic si poate fi administrat in prevenirea si tratamentul osteoporozei la femeile care nu pot lua bifosfonati. Raloxifen reduce fracturile vertebrale cu 50%, dar nu are un efect demonstrat in reducerea fracturilor nonvertebrale.
• - parathormonul – stimuleaza formarea osoasa si este in general rezervat pacientilor care nu raspund la medicamentele antiresorbtive (bifosfonati si calcitonina).

Pentru a verifica efectele acestor medicamente, este importanta efectuarea unui test de osteodensitometrie cel putin o data la 2 ani.

De altfel, daca osteoporoza este rezultatul utilizarii prelungite a unui medicament (terapia cu corticosteroizi, etc.), ea este reversibila prin eliminarea cauzei.

Terapia de substitutie hormonala (TSH) -Terapia cu estrogeni sau progesteron este indicata femeilor care sufera de osteoporoza. Estrogenul poate mentine densitatea osoasa, prevenind astfel fracturile. Totusi, avantajale si dezavantajele acestei terapii trebuie cantarite cu atentie.

Administrarea estrogenului creste riscul de trombembolism si de cancer endometrial si posibil, riscul de cancer de san.

De altfel, intreruperea terapiei hormonale antreneaza o etapa accelerata de pierdere osoasa (observata la femeile aflate in premenopauza).

Tratamentul chirurgical al osteoporozei - In cazul unei fracturi de sold, o interventie chirurgicala poate fi necesara pentru reconstruirea soldului.

In cazul unei hiperparatiroidism, ablatia glandelor paratiroide permite ameliorarea densitatii minerale osoase.